In memoria bunicului meu....odihneste-te in pace!

Bunicul meu

de Tanasa Constantin

Bunicul meu

E-atat de alb
Si-atat de bun,
Bunicul meu
E cel mai bun
Din lumea asta
Si va spun,
Va rog sa ma credeti
Ca stiu ce spun,
Si-o sa vedeti.
E nins de ani
Dar e frumos,
Cu pielea alba
C-alba-a fost,
Desi s-a mai zbarcit un pic,
Dar nu-i nimic,
Il plac asa ca e bunic
Si e al meu.
Doi ochi albastri si senini
Ce i-au placut bunici-odata,
Atunci cand era fata,
Sunt mai micuti
Si-un pic mai stersi,
Dar blanzi si buni si intelepti
Atunci cand ii privesti,
De zici ca el nu are
Nici o suparare.
Dar vai,stati sa va spun,
Eu stiu prin cate a trecut,
Stiu de la mama
Ca a crescut cum a putut
Opt copilasi sarmanul,
Si pentru fiecare-avea
Un sfat bun,un raspuns,
Sa treaca peste-un neajuns
Ce il avea.
Si-acum,nepoti vreo douazeci
Il suparam,
Ca-asa isteti precum suntem
Noi facem ghidusii.
Dar el saracul, ne-ntelege
Pe fiecare dintre noi,
Sa stiti,bunicul are-o lege,
Nu da deloc in noi.
Asa incat abia astept
Vacanta sa iau iar,
Sa merg la tara si sa-l vad
Pe bunicul meu drag,care-i
Atat de alb
Si-atat de bun...